Cu o istorie de aproape 400 de ani, conacul a fost construit în sec XVII de boierul Udriște Năsturel și de fratele său, Cazan și este singurul monument de arhitectură civilă românească din acea perioadă construit în totalitate din piatră de talie șlefuită atât la interior cât și la exterior. Casa se află la 36 km de București, lângă malul Argeșului, la 15 km de Dunăre.

Ridicat pe un platou înalt al văii Argeșului, cu o impresionantă panoramă asupra împrejurimilor, are o grădină foarte mare ce abundă in vegetație. Conacului i se mai spune și ,,muzeu’’,,palat’’,,casă de piatră’’și este ridicat pe trei nivele:pivniță , parter si etaj iar orânduirea saloanelor, a scărilor interioare, frumusețea încăperilor mici si a pivnițelor, tehnicile si calitatea materialelor din care sunt făcute dau o notă de originalitate palatului.

În curtea conacului se aflau câteva amfore și ancore vechi lucrate manual, rămase de la vasele care transportau pe Dunăre si Argeș piatră de construcție. Legendele locului spun că în timpuri străvechi câmpia Herești de astăzi era acoperită de o mare și vapoarele veneau până unde se află astăzi conacul și acostau acolo.

Casa de Piatră amplasată cu fațadele lungi de la S la E spre râul Argeș este în formă de L și este un duplex cu două intrări identice pe cele două laturi, intrări decorate în stil baroc ce poartă deasupra fiecăreia armele familiei Năsturel. Fiecare dintre frații Năsturel aveau intrare proprie separată iar conacul a fost impărțit în două părți identice, pentru fiecare familie câte una.

Casa are ziduri groase împodobite cu blocuri de piatră bine șlefuite , fiind singura clădire acoperită în totalitate cu blocuri de calcar de Vratza, acest lucru conferindu-i valoare artistică. Pivnițele imense , scările si parterul cu ferestre in stil baroc, mici, au fost păstrate in starea originală iar etajul a fost renovat in mare parte. Acoperișul de deasupra podului e din țigla roșie.

În 1831 palatul devine proprietatea lui Milos Obrenovici, principe al Serbiei, care a făcut unele modificări, a construit un turn cu două etaje din cărămidă, o aripă nouă in partea de N-V și a amenajat parcul din jurul casei.

În 1881 acesta intră în posesia lui Anastase Stolojan pănă în 1949, cănd devine proprietate a statului. Mai tărziu casa a fost transformată în muzeu de mobilier si feronerie.

Conacul, una dintre casele marilor dregători, construită în timpul domniei lui Matei Basarab, reprezintă o etapă importantă în evoluția arhitecturii civile, care va atinge un punct de maximă înflorire în cadrul arhitecturii brăncovenesti.

Clădire de patrimoniu gradul 1, este administrată de Muzeul Țăranului Român și a fost deschisă publicului în 1972.

ÎN PREZENT PROGRAMUL DE VIZITARE ESTE DE MARȚI PÂNĂ DUMINICĂ ÎNTRE 09.00-17.00