Lege nr. 347 din 14 iulie 2004

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 670 din 26 iulie 2004

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1.

(1) Zona montana a României constituie un teritoriu de interes national special economic, social si de mediu natural.

(2) Prezenta lege reglementeaza principiile si modalitatile de dezvoltare si protectie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor, pentru stabilizarea populatiei si cresterea puterii economice la nivel local si national, în conditiile pastrarii echilibrului ecologic si protectiei mediului natural montan, respectând principiile stabilite prin reglementarile internationale privind dezvoltarea montana durabila.

(3) În întelesul prezentei legi, zona montana este reprezentata de arealul delimitat în conformitate cu prevederile Hotarârii Guvernului nr. 949/2002 pentru aprobarea criteriilor de delimitare a zonei montane, iar prin sintagma handicapuri naturale se întelege gradul de restrictivitate impus de conditiile fizico-geografice, altitudine, panta terenului, perioada de vegetatie si altele, cu impact negativ asupra activitatilor economice din arealul montan.

Art. 2.

(1) Stabilirea unor actiuni unitare la nivel central si local în domeniul dezvoltarii si protectiei zonelor montane din România se face în conditiile Hotarârii Guvernului nr. 318/2003 privind constituirea si functionarea Comitetului interministerial si a comitetelor judetene pentru zona montana, cu modificarile ulterioare.

(2) Obiectivele dezvoltarii durabile a zonei montane se realizeaza prin Agentia Nationala a Zonei Montane, organizata ca directie generala în cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, în colaborare cu institutiile specializate pentru teritoriul montan.

(3) Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Agentia Nationala a Zonei Montane si structurile specializate în dezvoltarea zonei montane din cadrul directiilor pentru agricultura si dezvoltare rurala, colaboreaza cu autoritatile administratiei publice locale, precum si cu organizatiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate dezvoltarea durabila a zonei montane.

CAPITOLUL II
Scopul, principiile si obiectivele politicii montane

Art. 3.

(1) Politica montana are ca scop valorificarea durabila a resurselor muntelui, conservarea peisajului si a biodiversitatii, precum si dezvoltarea de activitati
economice specifice acestei zone.

(2) Principiile esentiale ale acestei politici sunt urmatoarele:

a) valorificarea optima a resurselor agricole, piscicole, forestiere, energetice, industriale, artizanale, turistice si culturale specifice, existente pe teritoriul unei localitati sau pe un anumit areal ce se constituie ca o entitate naturala în zona montana;

b) diversificarea activitatilor economice si de productie din zona montana, fara deteriorarea echilibrului ecologic sau degradarea mediului natural;

c) integrarea activitatilor lucrative la nivel de producator sau prin asocierea producatorilor pentru aplicarea unei politici montane competitive;

d) recunoasterea existentei obiective a conditiilor naturale speciale si a dreptului comunitatilor din zona montana la o dezvoltare specifica;

e) dezvoltarea si ridicarea calitatii vietii din zona montana.

(3) Obiectivele politicii montane sunt urmatoarele:

a) protectia si conservarea resurselor naturale;

b) protectia si conservarea ariilor naturale protejate;

c) valorificarea resurselor naturale disponibile în limitele potentialului biologic natural de regenerare a acestor resurse;

d) stabilizarea locuitorilor din zonele montane si favorizarea instalarii familiilor tinere în zona montana;

e) dezvoltarea si îmbunatatirea serviciilor oferite populatiei montane;

f) aplicarea de masuri agro-pedo-ameliorative în vederea opririi degradarii terenurilor agricole si silvice;

g) pastrarea si modernizarea activitatilor industriale si artizanale traditionale;

h) dezvoltarea activitatilor de turism si agroturism;

i) îmbunatatirea pregatirii profesionale a locuitorilor din spatiul montan;

j) sustinerea programelor de dezvoltare durabila a zonelor montane.

CAPITOLUL III
Organizarea institutionala specifica pentru dezvoltarea durabila a zonei montane si sustinerea formelor asociative ale agricultorilor montani

Art. 4.

(1) Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Agentia Nationala a Zonei Montane, structura specializata în dezvoltarea durabila a zonei montane din cadrul acestuia, asigura:

a) aplicarea strategiei si politicilor Guvernului în domeniul dezvoltarii si protectiei populatiei si mediului montan din România;

b) colaborarea cu ministerele, cu alte organe centrale ale administratiei publice centrale si cu autoritatile administratiei publice locale în vederea actiunilor destinate dezvoltarii durabile;

c) initierea si elaborarea de proiecte de acte normative privind zona montana, precum si de proiecte si programe de dezvoltare agricola, rurala si integrate pentru zona montana;

d) monitorizarea implementarii programelor si proiectelor de dezvoltare durabila în zona montana, inclusiv sprijinirea înfiintarii si bunei functionari a organizatiilor profesionale ale agricultorilor de munte, a cooperativelor de producatori si a altor forme de asociere;

e) reprezentarea intereselor din zona montana în raport cu alte institutii si organisme nationale, precum si ale României, în raporturile internationale;

f) coordonarea tehnica, metodologica si monitorizarea activitatilor agricole si neagricole din zona montana.

(2) Agentia Nationala a Zonei Montane coordoneaza activitatea Centrului de Formare si Inovatie pentru Dezvoltare în Carpati si colaboreaza cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti" în domeniul dezvoltarii durabile a zonei montane.

(3) Centrul de Formare si Inovatie pentru Dezvoltare în Carpati este institutie publica cu personalitate juridica, specializata pentru agricultura si dezvoltare rurala montana durabila, finantata de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, si poate beneficia de donatii si sponsorizari în scopul ameliorarii bazei materiale si activitatilor specifice.

(4) La nivelul judetelor cu zona montana structurile specializate în dezvoltarea zonei montane din cadrul directiilor pentru agricultura si dezvoltare rurala, în colaborare cu comitetele judetene pentru zona montana, împreuna cu un reprezentant al compartimentului de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judetene competente, coordoneaza si monitorizeaza implementarea programelor locale de dezvoltare durabila.

Art. 5.

(1) Reprezentarea intereselor producatorilor agricoli din zonele de munte la toate nivelurile, precum si exercitarea de servicii si activitati proprii de aprovizionare, colectare, prelucrare si valorificare a materiilor prime se vor asigura prin organizarea unor forme de asociere proprii cu sprijinul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Agentia Nationala a Zonei Montane si al structurilor din teritoriu.

(2) Consiliile locale din localitatile în care îsi au sediul asociatiile producatorilor agricoli din zona montana pun la dispozitia acestora, în conditiile legii, diverse active disponibile pentru sediile acestora, în scopul desfasurarii activitatii, inclusiv pentru organizarea unor depozite sau a altor activitati de productie, comert ori cu caracter social.

(3) Asociatiile producatorilor agricoli din zona montana pot beneficia de scutiri de taxe si impozite pentru primii 5 ani de la constituire.

(4) Modul de acordare a ajutoarelor de pornire, cuantumul si controlul alocarilor, alte avantaje ce se acorda asociatiilor producatorilor agricoli din zona montana se stabilesc prin hotarâre a Guvernului.

CAPITOLUL IV
Învatamântul agromontan

Art. 6.

(1) Învatamântul agromontan preuniversitar este parte integranta a sistemului national de învatamânt si cuprinde urmatoarele niveluri:

a) învatamânt secundar inferior, prin ciclul inferior al liceului sau scoala de arte si meserii, clasele IX-X;

b) învatamânt secundar superior, clasele XII-XIII, precedat de anul de completare;

c) învatamânt postliceal.

(2) Învatamântul agromontan se poate realiza si în cadrul sistemului de formare profesionala continua prin organizarea de scoli de arte si meserii cu profil de agricultura montana, a caror baza materiala va include ferme didactice, conform legii, organizate ca exploatatii agroturistice montane de referinta. Nominalizarea scolilor cu profil agromontan, precum si proiectele de investitii pentru fermele didactice si dotarile specifice vor fi avizate si asigurate de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Agentia Nationala a Zonei Montane, si de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

(3) Strategia de dezvoltare a învatamântului agromontan se include în strategia globala a învatamântului românesc.

(4) Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Agentia Nationala a Zonei Montane, colaboreaza cu Ministerul Educatiei si Cercetarii si cu Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei în domeniul formarii profesionale initiale si continue. Conditiile de colaborare se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.

Art. 7.
Institutiile de învatamânt si de cercetare stiintifica din zona montana pot primi în folosinta gratuita terenuri agricole pentru loturi experimentale, respectiv
pentru cercetare, în conditiile legii, daca fac dovada ca prin activitatea lor contribuie la dezvoltarea zonei montane.

CAPITOLUL V
Dezvoltarea si protectia mediului montan

Art. 8.
Producatorii agricoli din zona montana beneficiaza de sprijinul financiar din partea statului, acordat potrivit legislatiei în vigoare.

Art. 9.
Pentru compensarea scaderii veniturilor populatiei din zona montana, datorata restrictiilor privind utilizarea agricola a terenurilor situate în arii protejate sau în zone defavorizate natural, statul poate acorda diferentiat indemnizatii compensatorii de handicapuri naturale producatorilor agricoli.

Art. 10.
La întocmirea proiectelor si a planurilor de management ale ariilor naturale si construite protejate din zona montana participa specialisti cu pregatire pentru zone montane, precum si specialisti cu pregatire corespunzatoare în domeniul urbanismului si amenajarii teritoriului.

Art. 11.
Formele, conditiile si cuantumul indemnizatiei compensatorii de handicapuri naturale din zona montana se stabilesc anual prin hotarâre a Guvernului.

Art. 12.
Pentru a favoriza mecanizarea lucrarilor agricole si cresterea productivitatii muncii, structurile agricole de specialitate din cadrul directiilor pentru agricultura si dezvoltare rurala întocmesc si afiseaza variante fezabile de comasare a terenurilor agricole, care sa avantajeze proprietarii de terenuri în realizarea schimburilor si cumpararilor de loturi care sa conduca la o organizare mai judicioasa si mai economica a activitatilor agricole specifice.

Art. 13.
(1) Pentru protectia solului montan si, dupa caz, pentru refacerea capacitatii de productie a acestuia, persoanele fizice si juridice care detin în proprietate sau folosesc cu orice titlu terenuri cu destinatie agricola si silvica aplica masuri de prevenire si combatere a degradarii solului.

(2) Masurile de prevenire a afectarii functiilor naturale ale solului asigura protectia permanenta a fertilitatii si capacitatii functionale a solului, prin aplicarea principiilor bunelor practici agricole, care includ:

a) lucrarea solului în concordanta cu specificul terenului, tinându-se seama de conditiile geografice, orografice si climatice specifice;

b) conservarea si îmbunatatirea structurii solului;

c) evitarea compactarii solului, în functie de tipul de sol si de gradul de umiditate al acestuia, prin controlul presiunii exercitate de echipamentele de utilizare agricola;

d) evitarea eroziunii solului, dupa caz, prin adaptarea mijloacelor de exploatare la conditiile locale: panta, actiunea apei si a vântului, precum si învelisul vegetal al solului;

e) conservarea elementelor structurale predominant naturale ale parcelelor de teren, care sunt necesare pentru conservarea solului, în special prin plantatii de garduri vii, boschete, tufarisuri si copaci, mentinerea haturilor între parcelele de teren, executarea de benzi înierbate si de terase;

f) conservarea si sustinerea dezvoltarii microflorei si microfaunei, în scopul asigurarii echilibrului biologic al solului prin rotatia corespunzatoare a culturilor;

g) conservarea continutului de humus al solului, în functie de structura solului, în special prin aplicarea adecvata a substantelor organice sau prin reducerea
intensitatii lucrarii solului.

(3) Nerespectarea principiilor bunelor practici agricole va fi sanctionata potrivit reglementarilor în vigoare.

Art. 14.
Pasunile din zona montana, aflate pe teritoriul unei arii naturale protejate, se pot atribui în folosinta de catre proprietar, cu avizul administratiei ariei protejate, pentru exploatare, exclusiv populatiei locale si numai în zonele, perioadele, cu efectivele si speciile de animale stabilite prin planurile de management.

Art. 15.
(1) Atribuirea în folosinta a pasunilor se face prin contract pentru cel putin 5 ani consecutivi, cu drept de prelungire, aceluiasi grup de agricultori sau acelorasi persoane fizice, daca au fost respectate clauzele speciale cu privire la întretinerea si exploatarea rationala a acestora.

(2) Verificarea respectarii obligatiilor contractuale se realizeaza anual de catre specialistul centrului agricol si de un reprezentant al consiliului local.

(3) Sumele rezultate din taxele de pasunat si din alte exploatatii ale pasunilor, care sunt stabilite de catre consiliile locale, sunt folosite integral pentru lucrari de întretinere, amenajari pastorale si/sau silvice, lucrari de reconstructie ecologica a pasunilor degradate.

Art. 16.
(1) Asigurarea reproductiei si ameliorarea efectivelor de animale din zona montana se realizeaza în conditiile Legii zootehniei nr. 72/2002, cu modificarile
ulterioare.

(2) Crescatorii de animale, asociatiile profesionale ale acestora si consiliile locale din zona montana pot asigura reproducatori cu origine cunoscuta, autorizati de catre structurile de specialitate subordonate Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale.

Art. 17.
Directia pentru agricultura si dezvoltare rurala, prin structura specializata în dezvoltarea zonei montane, sprijina material si logistic, în cadrul creditelor bugetare alocate, organizarea de târguri, expozitii si conferinte care tin cont de traditiile si interesele comunitatii, în colaborare cu consiliile locale.

Art. 18.
Persoanele fizice si asociatiile familiale autorizate potrivit legii, care desfasoara activitati de turism în structuri de primire de tipul pensiunilor si fermelor agroturistice, beneficiaza de urmatoarele înlesniri:

a) acordarea unor suprafete din terenurile disponibile, în conditiile legii, de catre consiliile locale, în vederea construirii, dezvoltarii si exploatarii pensiunilor si gospodariilor agroturistice;

b) acordarea de prioritati la realizarea infrastructurii necesare desfasurarii activitatii.

Art. 19.
(1) Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de pâna la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri, în mediul rural, si pâna la 20 de camere în mediul urban, functionând în locuintele cetatenilor sau în cladiri independente care asigura în spatii special amenajate cazarea turistilor si
servirea mesei.

(2) Alimentatia turistilor în pensiunile turistice si agroturistice se asigura cu produse agroalimentare, cu prioritate din surse proprii sau locale.

(3) Autorizatia pentru construirea pensiunilor turistice si agroturistice se face în conformitate cu prevederile legale, cu avizul de specialitate al autoritatii publice centrale care aplica politica Guvernului în domeniul turismului.

(4) Pensiunile turistice si agroturistice sunt clasificate de catre autoritatea publica centrala care aplica politica Guvernului în domeniul turismului, în conformitate cu dispozitiile Hotarârii Guvernului nr. 1.328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice, cu modificarile si completarile ulterioare.

(5) Pensiunile agroturistice montane care dezvolta capacitati de cazare de pâna la 20 de locuri beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit si a impozitului pe teren timp de 5 ani de la constituire.

Art. 20.
(1) În amenajarea teritoriului montan, aplicata în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, se au în vedere prioritatile si nevoile populatiei montane, în concordanta cu necesitatea conservarii monumentelor istorice si a siturilor arheologice, a biodiversitatii si utilizarii durabile a resurselor naturale din zonele montane.

(2) La proiectarea constructiilor în localitatile din zonele rurale montane se asigura specificul arhitectural al zonei, în perspectiva dezvoltarii turismului si agroturismului.

Art. 21.
1În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale va elabora Strategia de dezvoltare
durabila a zonei montane, care va fi aprobata prin hotarâre a Guvernului.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA

Bucuresti, 14 iulie 2004.
Nr. 347.