Luminația în Transilvania

Vizualizari: 1287

Postat de romaniaturistica

Ultima modificare: 04.11.2015 12:21
De catre: administrator

Judet: MARAMURES

Localitate: DUMBRAVITA

Rating (0 voturi):

Rating personal: (nu sunteți logat)

Data adaugarii: 04.11.2015

Luminația în Transilvania

La răspântia dintre Brumărel (octombrie) și Brumar (noiembrie), noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie stă sub semnul luminii. Cu ocazia Luminației, așa cum este cunoscută, în popor, Ziua Morților, cimitirele din Ardeal, Banat și Maramureș se transformă în oaze de lumină, datorită sutelor de lumânări aprinse în memoria celor trecuți în eternitate.

În calendarul catolic, Luminația se numește Sarbatoarea tuturor sufletelor. Desi, la origine, este o sarbătoare catolică, occidentală, a fost adoptată și în Transilvania, indiferent de confesiunea religioasă a locuitorilor (ortodocși, catolici sau protestanți).

În tradiția ortodoxă, Luminația se înscrie în rândul sărbătorilor din vechiul cult al morților. Astfel, in ziua de 31 octombrie, oamenii merg la cimitir, unde curață mormintele celor dragi, urmând ca, in zilele de 1 si 2 noiembrie, sa ducă flori - de obicei flori de sezon, precum crizantemele - și să se roage pentru sufletele celor adormiți.

În seara de 1 noiembrie, oamenii se îndreaptă spre cimitire, pentru a aprinde lumânări, arătând sufletelor celor decedati drumul către cei dragi. Potrivit legendelor populare, în această noapte, porțile Tarâmului de Dincolo se deschid, iar cei decedați vin să îi viziteze pe cei vii. Sarbatoarea nu are nimic lugubru, ziua de 1 noiembrie fiind, poate, singura zi din an in care oamenii glumesc în cimitir. Cu această ocazie, bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute în Lumea de Dincolo depășește tristețea comemorării.

Obiceiuri

Cei mai bogaţi reprezentanţi ai comunităţii pregătesc o masă îmbelşugată, de care se bucură oamenii mai sărmani. Conform etnologilor, pomenile constau în castroane cu mâncare şi căni din lut cu vin, dar şi colaci, care se întind peste morminte, alaturi de o lumânare aprinsă, pentru a călăuzi sufletele celor decedaţi. În alte zone, mai ales în Ţara Lăpuşului din Maramureş şi în unele părţi ale Bihorului şi Clujului, colacii sunt urcaţi în pod sau agăţaţi de stâlpii gardurilor.

Stâlpii reprezintă, practic, strămoşii familiei respective. De aceea, uneori, sunt ciopliţi chiar în forme umane. Odată colacii aşezaţi pe garduri, se spune că morţii sunt împiedicaţi să se întoarcă în chip de strigoi. Bătrânele aşează pe prispa casei sau pe pervazul geamului o bucată de pâine, o cană cu apă, sare şi o lumânare aprinsă. Se spune că sufletul mortului se întoarce să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe această lume şi atunci acesta mănâncă pâine, bea apă şi se odihneşte.

Ziua tuturor sufletelor

În calendarul catolic, şi ziua de 2 noiembrie este o sărbătoare dedicată celor dispăruţi, „Ziua tuturor sufletelor“. La originea Zilei Morţilor stă ceremonia celţilor de acum 2.000 de ani. Ei sărbătoreau pe 1 noiembrie Anul Nou, noapte în care credeau că fantomele se întorc printre cei vii. Americanii au transformat această zi religioasă în Halloween.

Obiceiuri de Ziua Morţilor

Se spune că luminile lumânărilor aprinse la cimitir ajută sufletele rătăcitoare să regăsească drumul spre odihna veşnică. În unele zone, oamenii pun un tacâm în plus la masa de seară, pentru că, se zice, sufletele morţilor ies din morminte şi colindă locurile dragi. Alţii lasă lumina aprinsă peste noapte ca sufletele NOIEMBRIE morţilor să-şi poată găsi drumul spre casă.