Obiceiul are origini încă din perioada precrestină când oamenii sărbătoreau solstitiul de iarnă aprinzând focuri pe dealuri si la răspântii. Mai târziu, la răspântiile din localitate rugurile au fost înlocuite cu un manechin din paie, «meteleu». Focurile aveau menirea de a alunga întunericul asociat răului, în lupta veșnică între bine si rău, dintre noapte si zi, iar arderea unui om de paie la răscruci simboliza renasterea. Aceste simboluri au fost preluate de comunitatea crestină și au fost consacrate sărbătorilor Crăciunului.

Până târziu, în perioada interbelică, obiceiul s-a păstrat în forma sa arhaică, fiecare ceată de feciori făcea un meteleu de paie pe care îl plimbau pe ulițe, îl jucau în piața satului, iar la sfârșitul zilei îi dădeau foc la o răspântie. Feciorii dansau în cerc în jurul focului, iar cel mai bătrân dintre ei cânta:

În prezent, în ziua de 28 decembrie, fiecare ceată de feciori îsi alege o temă după care îsi face costumația astfel încât dupa-amiaza, la ieșirea pe străzile orașului Avrig, spectatorii admiră adevărate tablouri alegorice.

Meteleaua este încă cea mai spectaculoasă parte a obiceiurilor de iarnă si încheie ritualul cetelor, feciorii ard la miezul nopții lemnele rămase din cele strânse de la gospodari în Ajunul Craciunului, luându-si rămas bun de la sărbătoare: