Pentru noaptea de Revelion, care precede ziua Sf. Vasile, existau o mulţime de datini menite să stabilească cum va fi vremea în anul care vine. Cu o seară înainte de Sf. Vasile se puneau la rând 12 foi de ceapă (de regulă de aceeaşi mărime), pe care se presăra aceeaşi cantitate de sare. Fiecare foaie purta numele unei luni din an. Foaia de ceapă care aduna mai multă apă era considerată luna cea mai ploioasă. Acolo unde foaia de ceapă rămânea uscată era semn de secetă. Dacă mai multe foi de ceapă alăturate rămâneau uscate era semn de mare secetă în acel an. Un alt obicei prin care se definea rodnicia noului an era următorul: cărbunele dintr-o singură bucată de lemn (stejar sau fag, mai ales) se spărgea în bucăţi, fiecare primind un nume de cereală sau plantă tehnică.
    Bucăţile de cărbune se puneau în vatra încinsă. Cel care se făcea scrum până dimineaţa prevestea recoltă bună pentru acel an. Cărbunele care rămânea nears, prevestea recoltă slabă pentru planta respectivă. Dacă de Sf. Vasile era lună plină, însemna un an bogat, roditor. Dacă este ger mare şi pe cer strălucesc multe stele se lasă cu multe cununii. Un alt obicei de Anul Nou este VERGELUL-este o datină strămoşească al cărui unic scop este prevestirea norocului care-l paşte pe român în anul care vine. Cei mai interesaţi de a ţine acest obicei erau feciorii satului şi casele care aveau fete mari. Vergelul începea printr-un ospăţ la care erau chemaţi cu sunete de bucium pe lângă cei amintiţi şi toată suflarea comunităţii. Ospăţul se ţinea în bătătura unui gospodar înstărit (aceasta fiind pentru el o mare faimă) care punea la “bătaie” mâncarea şi băutura. Cine dorea să-şi afle viitorul arunca într-o găleată cu apă neâncepută adusă de o babă un oarece obiect. Acest ceremonial era condus de unul dintre cei mai glumeţi oameni ai satului. Cu beţişoare de alun în fiecare mână făcea un descântec deasupra găleţii. După mai multe semne numai de el ştiute punea pe un puşti să scotă din găleata cu apă un obiect la nimereală. Cel care îşi ghicea obiectul aruncat în găleată avea noroc pentru anul respectiv. În continuare copilul scotea din găleată următoarele obiecte care simbolizau prezicerea norocului pentru Bobotează, Paşti şi celelalte sărbători de peste an. Ceremonia dura până era scos ultimul obiect din găleată. Tot alaiul chiuia şi pocnea din bice. Apa din găleată era aruncată, locul ei fiind umplut cu vin din care se bea până în ziua următoare; dacă găleata era golită prea repede se umplea şi tot aşa până la ivirea zorilor. Se mai păstrează obiceiul şi VERGELATUL FETELOR MARI. La acest obicei luau parte doar fetele “legate” sau “stătute”. Doar acestea îşi căutau soarta la vrăjitoare. Ceremonialul era condus de o baborniţă sau de stăpâna casei care făcea pe ursitoarea şi se desfăşura în mare taină. Baba punea pe masă cât mai multe obiecte de folosinţă gospodărească şi ingrediente utilizate la prepararea hranei. Pe lângă acestea nu trebuiau să lipsească, cărbunii stinşi, pieptene, perie, piatră, foarfecă, inel, chibrit, etc. Obligatoriu, pe masă trebuia să existe oale şi blide de pământ ars. Una din cele “stătute” ieşea afară din cameră. Ursitoarea şi celelalte “fete mari” ascundeau obiectele sub blide şi oale. Apoi era chemată în casă şi pusă să aleagă unul din vase. Baba lua obiectul de sub blid şi ursea. Dacă obiectul ascuns de vas era de exemplu un cuţit ursitoarea îi spunea “fetei” că bărbatul este aprig şi ascuţit ca ascuţişul cuţitului. Pieptănul simboliza un bărbat aspru dar bun la suflet. Inelul simboliza un băiat mândru şi frumuşel dar fiind tras prin inel era plăpând. Fiecare obiect ascuns sub blid avea o semnificaţie. Obiceiul lua sfârşit cu o masă copioasă, cu glume şi poveţe adresate celor “stătute” de către ursitoare şi celelalte fete.

  Anul Nou pentru maramureșeni vine cu belșug de credințe și obiceiuri. Cei mici umblă cu ”Steaua” și ”Capra”, fetele nemăritate  pun  în practică o serie de obiceiuri de aflare a ursitului, feciorii se țin de ”furat porții” și pretutindeni sunt semne, care trebuiesc tălmăcite, care arată cum va fi anul care abia a început.

     Verjelul in Maramures este un ritual premarital, care are loc în primele zile ale noului an. Fetele nemaritate împreună cu cele proaspăt măritate ghicesc calendarul nunților din an, cu ajutorul inelelor și al vergelelor din războiul de țesut (teară). Feciorii își aleg ”birăul” un flăcu cu prestanță, atrăgător și bun organizator, acesta împreună cu ceilalți flăcăi invită toate fetele nemăritate din sat la căminul cultural, unde are loc un adevărat ritual, păstrat cu stricitețe după obiceiul locului.
Acesta este un obicei transpus in teatru popular,bine reprezentat in Tara Lăpușului.