Obiceiuri și superstiții de Bobotează și de Sfântul Ioan

Vizualizari: 2049

Postat de romaniaturistica

Ultima modificare: 04.01.2016 20:47
De catre: administrator

Judet: BRASOV

Localitate: MUNICIPIUL BRASOV

Rating (1 voturi):

Rating personal: (nu sunteți logat)

Data adaugarii: 04.01.2016

Obiceiuri și superstiții de Bobotează și de Sfântul Ioan

Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătoarea din 6 ianuarie cunoscută şi sub denumirile “Arătarea Domnului” sau “Epifania”, şi ziua Sfântului Ioan, din 7 ianuarie, marchează sfârşitul ciclului de sărbători dedicate Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos.
Cele două sărbători, Boboteaza şi Sfântul Ioan aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului sau Vinerea Mare dinaintea Paştilor. Este prima zi de post după Sărbătoarea Crăciunului. Tot în Ajunul Bobotezei, preoţii merg la casele credincioşilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfinţită, binecuvântarea Sfintei Treimi.

Bătrânii cred că de Bobotează se deschid cerurile şi îngerul păzitor le spune fetelor de măritat şi băieţilor de însurat unde îşi găsesc norocul.

Pe lângă fiecare sărbătoare religioasă, în popor au luat naştere, de secole, superstiţii legate de momentul religios, iar multe simboluri şi obiceiuri se leagă strâns de Bobotează. Astfel, de Bobotează nimeni nu spală rufe ca să „nu se spurce apa", bătrânii cred că apa sfinţită luată acum are puteri miraculoase, iar ea nu se strică niciodată. Se spune că cine se aruncă în apă în această zi va fi ferit de toate bolile şi că, atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies şi fug pe câmp, însă ei nu sunt văzuţi, îi pot vedea doar lupii.

Bătrânii noştri mai spun că, dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine şi peşte.  Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apa din fântână sau dintr-un râu. În Transilvania, de Sfântul Ioan Botezătorul, exista obiceiul numit „Udatul Ionilor", iar cei care purtau acest nume erau purtaţi cu mare alai prin sat, până la râu, unde erau botezaţi.
În popor există credinţa că până la Bobotează expiră termenul de peţire a fetelor, iar perioada cuprinsă între Ajunul Crăciunului şi Ajunul Bobotezei este plină de vrăji de dragoste şi ghicit premarital.
Fetele credincioase îşi pun în ajun de Bobotează câteva fire de busuioc sub pernă din mănunchiul purtat de preot, pentru a-şi gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.
Dacă în ziua de Bobotează pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă, va fi belşug şi sănătate, de va bate crivăţul, anul va fi rodnic, iar de vor fi sloiuri la streşini, primăvara va fi timpurie.
Tot în ziua de Bobotează, mamele care au pierdut copii sau i-au născut morţi iau aghiazmă şi se duc împreună cu preotul şi o toarnă peste mormintele lor, apoi îi „botează" cu numele Ion, iar dacă vor proceda în acest fel trei ani la rând, copiii sunt botezaţi şi pot fi socotiţi în rândul celorlalţi creştini morţi.

Despre agheasma adusă din biserică oamenii cred că este bună de leac. De obicei, bătrânii spun că sunt suficiente câteva picături din aceasta apă pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. Agheasma este păstrată tot anul într-un mic vas lângă icoană şi nu se alterează în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit. Dacă totuşi devine vâscoasă sau capătă gust neplăcut, tradiţia spune că o persoană din casă a comis un mare păcat sau că asupra casei a fost aruncat un blestem pe care numai preotul îl poate desface.