Sânzienele-credinţe şi practici magice

Vizualizari: 1721

Postat de romaniaturistica

Ultima modificare: 21.06.2014 13:13
De catre: romaniaturistica

Judet: Nespecificat

Localitate: Nespecificat

Rating (0 voturi):

Rating personal: (nu sunteți logat)

Data adaugarii: 21.06.2014

Sânzienele

Vechile sărbători din timpuri străvechi răzbat până astăzi, în zilele noastre, depăşind vremurile şi noile societăţi. Dintre aceste putem aminti Sânzienele, sărbătorite în data de 24 iunie. Această sărbătoare a Sânzienelor are un rol important, ea reprezentând momentul solstiţiului de vară în calendarul popular, marcat de numeroase credinţe şi practici magice.

Aşadar, în 24 iunie ne aflăm în ziua în care soarele are putere maximă, dincolo de care va urma partea rece şi întunecoasă a anului. Uşor-uşor începând cu această dată ziua începe să scadă. Perioada de după Sânziene este asociată cu timpul care începe să se degradeze iremediabil, să îmbătrânească.

Această sărbătoare are o origine profană fiind o rămăşiţă a unui străvechi cult solar care s-a mulat pe noua credinţă creştină. O mulţime de tradiţii sunt asociate cu imaginea astrului ceresc, printre care şi această sărbătoare. Conform vechilor superstiţii, oamenii nu ar trebui să se uite în acestă zi la soare, căci vor orbi sau îi va durea capul pentru tot restul verii. Unii se fereau a se trezi dis-de-dimineaţă pentru a nu vedea trei sori. Alţii, însă, spuneau că dacă te trezeşti în zorii zilei vei vedea soarele la răsărit spălându-se pe faţă.

Sânzienele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de Drăgaicele. Aşadar, acestea sunt două denumiri ale aceleiaşi divinităţi. Sânzienele sunt, mai ales, cunoscute în Transilvania, Maramureş, Banat, Oltenia şi Bucovina iar Drăgicele în Muntenia, Oltenia şi Moldova. Totuşi se pot deosebi unele nuanţe deosebite. Drăgaicele au, în general, conotaţii pozitive. În denumirea acestora, ca şi la Dragobete, este evidentă rădăcina care trimite la cuvântul “dragoste”. Drăgaicele sunt divinităţi agrare ale fertilităţii, protectoare ale lanurilor de grâu, ale fecioarelor şi ale tinerelor femei. Mai sunt cunoscute şi sub denumirea de “mirese”, “regine ale holdelor” sau “stăpâne ale surorilor”. De ziua lor ele plutesc prin aer cântând şi dansând, îmbogăţind recoltele, dând putere tămăditoare plantelor sau prorocindu-le soţii tinerelor fete.

În credinţele asociate Sânzienelor predomină funcţiile punitive, de pedepsire. Aşadar, dacă nu li se respectă ziua, Sânzienele vor aduce furtuni şi vor face rău oamenilor. De asemenea, dacă se întâmplă să descoperi locul în care acestea dansează în hore, te vei îmbolnăvi şi nu vei scăpa decât dacă te vei reîntoarce acolo anul următor.

Multe din obiceiurile acestei zile sunt legate de fete şi femei. Fetele culeg flori din care îşi împletesc cununi şi îşi fac brâuri din cicoare. După ce poartă aceste cununi întrega zi le folosesc în cursul anului la lecuirea diferitelor boli. Unele din plantele culese în această zi au şi virtuţi fertilizatoare, fiind destinate femeilor tinere ce nu pot avea copii. În unele regiuni există credinţe care spun că fetele şi femeile tinere ar trebui să se tăvălească în noaptea de Sânziene prin roua pădurii pentru a fi frumoase şi iubite.

Florile de sânziene purtate la brâu sub formă de cunună asigură căsătoria unei fete cu un bărbat frumos. Aceste plante dacă sunt ţinute în casă şi nu se ofilesc, se spune, în credinţa populară, că vor aduce noroc.

La miezul nopţii de Sânziene, pentru câteva momente, înfloreşte iarba-fiarelor cu care se pot descuia toate lacătele, motiv pentru care este căutată, în special de tâlhari.

Vechi dansuri ale Drăgaicii se ţineau odinioară, organizându-se şi târguri, un prilej foarte potrivit pentru ca tinerii să se cunoască între ei şi, mai ales, pentru aranjarea căsătoriilor.

Monica F.