Sărbătoarea lovirii cocoșului de la Săcădate, Sibiu

A doua zi de Paștele catolic, comunitatea evanghelică din Săcădate organizează „Sărbătoarea lovirii cocoșului”, un eveniment unic și spectaculos.

Considerat un ritual pâgăn, obiceiul lovirii cocoşului de la Săcădate este o sărbătoare incitantă.

Se petrece a doua zi de Paştele catolic, când feciorii se trezesc de dimineaţă pentru a le putea uda cu apă de izvor pe toate fecioarele satului, care îi aşteaptă gătite în straiele populare spectaculoase, în faţa porţii deschise. Ceata este însoţiă de orchestra alcătuită din muzicienii comunităţii, deoarece în timp ce se împarte cozonacul, pălinca şi ouăle colorate fetele trebuie dansate.

La ora 12.00 satul se adună la biserică pentru a participa la liturghie, după care rămân în centrul satului unde, cu pene roşii şi cât mai ţanţos, apare vedeta evenimentului, cocoşul, care va porni cu parada spre locul ritualului pe câmp. Acolo este legat cu o sfoară de un ciot iar tinerii încep o horă la o sută de paşi distanţă.  Pe rând fiecare fecior părăseşte dansul pentru a aţâţa cocoşul cu un par, ca simbol de pedeapsă pentru trădarea comisă cu mulţi ani în urmă, când a dat de gol comunitatea ascunsă în faţa năvălitorilor.

La un moment dat cel mai în vârstă fecior doboară cocoşul şi aruncă parul, moment în care băieţii se desprind din horă şi aleargă către salcămul prestabilit. Primul ajuns va fi purtat pe sus şi recunoscut drept „primul fecior al satului” până la următoarea sărbătoare. Cocoşul este gătit în tocană şi împărţit comunităţii adunate la festinul de seară.

Manifestarea organizată an de an în satul de pe malul Oltului de maghiarii evanghelici este una pestriţă din punct de vedere cultural şi etnic, rezultat al convieţuirii şi al schimbului de valori, de tradiţii şi simboluri între comunităţile româneşti, săseşti şi ungureşti.