Sărbătorile de iarnă în Oltenia

Perioada de douăsprezece zile, cuprinsă între 24 decembrie şi 7 ianuarie, este una dintre cele mai bogate în practici ceremoniale, unele dintre ele de o arhaicitate şi de o complexitate remarcabile. În întreg spaţiul românesc această perioadă, cuprinsă între Ajunul Crăciunului şi Sf. Ioan, înseamnă timpul colindelor, timpul mitic al Naşterii Domnului, încărcat cu semnificaţii rituale deosebite.

Crăciunul este un "praznic" împărătesc şi poate fi considerat cea dintâi sărbătoare specific creştină, dacă o raportăm la Paşte sau Rusalii, care sunt legate de vechi sărbători iudaice. Se colindă în noaptea sau în ziua de Ajun şi, în unele localităţi chiar în ziua de Crăciun. Practica poartă denumirea de "cu Moş Ajunul sau Colindeţ". Cei care colindă sunt copiii satului.

Colindatul de Crăciun poate fi defalcat secvenţial după cum urmează:

- Scormonitul în foc:

În Ajun se vrăjeşte la foc. Oricare din casă, indiferent de vârstă sau sex, dă cu barda în foc şi zice: "Bună dimineaţa lui Ajun / Că-i mai bună a lui Crăciun / Într-un ceas bun / Oile lânoase / Vacile lăptoase / Cai încurători / Oameni sănătoşi. Să se faca bucatele, porumbul, grâul" - În foc se bagă nuia. Se aducea o bucată de lemn pe care colindătorii o aruncau în sobă şi spuneau "Pui, Pui". Colindătorii primeau bani, nuci, mere, bradoşi, covrigi, colindeţe (colaci).

- Colindatul cu Steaua:

Are loc în prima zi de Crăciun, pe alocuri în Ajun. Cei care colindă sunt copiii. Colindătorii purtau stea cu patru - opt coarne, cu un mâner, cu ciucuri şi coli vopsite şi sfinţi pictaţi. Purtau căciuli înalte, îmbrăcate cu hârtie colorată, cu săbii de lemn. Cântau la fereastră.

- Pluguşorul

Mult mai bine reprezentat în zona Doljului este colindatul de Anul Nou. Astfel, în ajunul Anului Nou şi, uneori, chiar în ziua de Anul Nou copiii sau uneori feciorii satului merg cu Pluguşorul. Recuzita: plug miniatural, un plug făcut din scânduri de brad, colindătorii pocneau din bice şi sunau din clopot. Plugul era îmbrăcat în coli vopsite şi ciucuri. Mai aveau tălăngi şi buhaie. Colindătorii mergeau din curte în curte, pocneau din bice şi spuneau textul pluguşorului. Când recitau textul obişnuiau să arunce sămânţă de grâu, dar şi de ovăz. Uneori, se trăgea o brazdă cu plugul, în urma căruia aruncau sămânţa. O altă secvenţă a colindatului de Anul Nou, oarecum complementară uratului cu Pluguşorul, poartă denumirea de "cu semănatul". Desfăşurarea este simplă: când ieşea gospodarul în curte să plătească, copiii aruncau boabe de grâu sau de porumb înaintea lui. Se mai obişnuia ca în ajunul Anului Nou flăcăii să meargă, pe înserat, pe la casele gospodarilor, plesnind din bici şi purtând un vas cu grâu verde semănat la Sf. Andrei.

- Sorcova:

În dimineaţa Anului Nou copiii, în grupuri de trei - patru, plecau la sorcovit, devreme. Iniţial, sorcova era o ramură de pom împodobită cu flori de hârtie, cu arnici. Cel sorcovit era atins cu sorcova de copii în timp ce acestia rosteau un text simplu: "Sorcova, vesela / Să trăiţi, să-mbătrâniţi, / Ca un măr, ca un păr, / Ca un fir de trandafir / Tare ca piatra, / Iute ca săgeata… La anul şi la mulţi ani!" În schimb primeau bani, mere, prune, nuci.

O practică rituală aparte, care face legătura cu un alt tip de relaţii comunitare, respectiv cele de rudenie, este "Datul la grindă":

În ziua de Anul Nou, părinţii duceau copilul la moaşă. Moaşa ridica pe cel mic până la grindă şi-i oferea un colac şi alte daruri. La rândul său, moaşa primea plocon de la nepoţi.

Colindatul cu capra: este o formă specială a colindatului cu măşti.

Este performată de copiii mai mari (numai băieţi), unul dintre ei reprezentând zeitatea zoomorfă substituită de masca frumos meşterită a caprei, împodobită cu panglici, ciucuri şi clopoţei. Se practică mai mult în prima zi a Anului Nou, dar şi a doua şi a treia zi. Brezaia era îmbrăcată într-un macat sau o pătură cu găitane de hârtie colorată, cu capul de lemn care clămpănea. Ceilalţi erau în costum popular ornamentat cu hârtie colorată, cu zurgălăi. Capra juca în curte, în faţa casei, în acompaniament de fluier sau de cimpoi.

O formă specială de colindat este teatrul popular ce încă mai poate fi regăsit şi în unele părţi din Dolj. La Cernăteşti sau Salcia, comuna Argetoaia este cunoscut sub numele de Viclei sau Vicleim, fiind jucat numai de flăcăi, sub formă de teatru de păpuşi şi acompaniat de un taraf de lăutari.

Perioada colindatului în Dolj se încheie cu colindele onomastice de Sf. Ion. Obiceiul este cunoscut sub numele de Iordănit sau Iordănitul Ionilor. Un Iordănit aparte se practică în comuna Ghindeni.

Odată cu Sf. Ion se încheie ciclul Sărbătorilor de iarnă.

Numai în comuna Caraula acestea se încheie pe 8 ianuarie, când tineri mascaţi împreună cu lăutari „Merg cu urâţii” pe la casele gospodarilor pentru alungarea spiritelor rele.